Fondatorul
Originile şi formarea
Originile
Iosif Constantin Drăgan s-a născut la Lugoj (România), pe 20 iunie 1917, ca fiu al lui Ştefan Drăgan, maestru tăbăcar de meserie, şi al Corneliei Murariu.
Părinţii săi au mai avut alţi trei copii. Cel mai mare, pe nume Bujorel, a murit de apendicită, la vârsta de doi ani. Prof. dr. Iosif Constantin Drăgan menţionează în memoriile sale că, în ciuda vârstei atât de fragede, acesta a lăsat despre sine o amintire foarte precisă, legată de epoca în care autorităţile austro-ungare veneau să rechiziţioneze grâul (v. Vita europea de Iosif Constantin Drăgan, Editura Il Doge, Veneţia, 1991, pag. 52).
După trei ani, în 1917, s-a născut autorul memoriilor, care a fost numit Iosif, ca bunicul său, şi Constantin, ca naşul său. Cu privire la naşterea sa, acesta menţionează, în acelaşi volum, că a văzut lumina zilei sub constelaţia Gemenilor şi că astfel se explică, poate, şi faptul că a trăit întotdeauna într-un dualism armonios, în cadrul căruia s-au confruntat, impetuoase, două spirite opuse, dar complementare. Lăsând la o parte ironica explicaţie astrologică, este adevărat că dualismul şi existenţa concomitentă a unor vocaţii diferite au constituit o constantă a vieţii d-lui profesor Iosif Constantin Drăgan.
Mai târziu, s-au născut ceilalţi doi fraţi ai săi: Jianu Ştefan şi Zeno Simion. Jianu a studiat medicina şi a devenit, ca şi tatăl său, maestru tăbăcar. Zeno a obţinut rezultate deosebite la învăţătură şi, la fel ca fratele său Jianu, s-a înscris la medicină, după terminarea liceului. Şi-a început studiile universitare la Bucureşti şi le-a terminat la Milano, oraş în care locuieşte şi acum şi unde a exercitat multă vreme profesia de medic.
Formarea
Iosif Constantin Drăgan şi-a încheiat prima etapă a studiilor absolvind renumitul liceu „Coriolan Brediceanu”, din Lugoj. Succesiv, a frecventat cursurile Facultăţii de Jurisprudenţă, la Universitatea din Bucureşti, obţinând, în anul 1938, prima sa licenţă. Tânărul Iosif Constantin Drăgan a avut motive întemeiate să aleagă studiul dreptului. El a fost convins, încă de foarte tânăr, că dreptul nu era o materie de studiu oarecare, ci o deschidere realistă spre universul social şi spre viaţă, în general. Încă de la naştere – afirma prof. dr. Iosif Constantin Drăgan –, omul trăieşte într-o colectivitate organizată din punct de vedere juridic, iar dreptul nu trebuie să fie studiat cu scopul de a întreprinde o anumită carieră, ci ca un fel de indispensabilă continuare şi completare a culturii generale. În opinia sa, ideal ar fi ca toată lumea să studieze această disciplină, dat fiind că dreptul este viaţa însăşi, de zi cu zi, întrucât orice om nu face altceva decât să îndeplinească – când nu le nesocoteşte – o serie neîntreruptă de acte juridice, în timp ce îşi exercită propriile drepturi şi îşi îndeplineşte propriile datorii.
Convingerea sa cu privire la importanţa cunoaşterii dreptului a fost la fel de puternică ca şi dragostea sa faţă de patrie sau ca europeismul său.
Deşi ar fi putut fi scutit de serviciul militar, din cauza unor probleme de sănătate (pneumonie şi rezecţia unei coaste), depăşite apoi pe deplin, lăudabila sa dragoste de patrie l-a determinat să insiste pentru a fi recrutat, fie şi numai ca soldat simplu. Până la urmă, a fost încorporat în Regimentul 42 de artilerie, ca soldat pe termen redus (TR, practic, la un an de zile), şi repartizat la serviciile auxiliare. A cerut apoi să fie mobilizat în prima linie a frontului, şi a fost trimis la Lipova, în apropiere de graniţă.
Studiile în Italia
Dragostea pentru studiu şi formaţia sa universitară s-au dovedit a fi decisive. În acea epocă, capitala României fremăta de viaţă şi de cultură, astfel încât era numită, nu întâmplător, „Parisul Balcanilor”. Iosif Constantin Drăgan a absorbit acea atmosferă şi a reconstituit-o după criterii cu totul personale, care l-au proiectat dincolo de acele hotare. Spiritul său europeist s-a manifestat, încă din acei ani; îşi căuta deja rădăcinile şi era convins că le va găsi în acea ţară îndepărtată din care, cu aproape două mii de ani în urmă, veniseră acei oameni care cuceriseră, iniţial, patria sa, iar apoi contribuiseră, în mod decisiv, la etnogeneza poporului român: Italia.
În anul 1940, a obţinut o bursă de studii din partea Institutului Italian de Cultură, din Bucureşti şi s-a stabilit în Italia, unde a frecventat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Economice ale Universităţii "La Sapienza", din Roma. Aici l-a cunoscut pe marele filozof al dreptului, Giorgio Del Vecchio, renumit deja, dar victimă, totodată, a discriminării rasiale. La scurt timp, a devenit unul dintre studenţii preferaţi ai acestuia. Iosif Constantin Drăgan era conştient de faptul că "dreptul şi filozofia sunt destinate să se întâlnească" şi de aceea, considerând foarte justă concepţia celor care incluseseră studiul filozofiei dreptului în programa Facultăţii de Drept, a studiat, a divulgat şi a tradus opera acestui mare maestru al său: Giorgio Del Vecchio. Astfel, a putut fi publicat, pentru prima oară în limba română, volumul Lezioni di filosofia del diritto al lui Del Vecchio, tradus de tânărul Iosif Constantin Drăgan.
După terminarea războiului, maestrul şi prietenul său, Del Vecchio, şi-a recăpătat catedra universitară, iar Iosif Constantin Drăgan a făcut posibilă, prin traducerea sa, cunoaşterea în România a celebrelor Lezioni di filosofia del diritto. Pentru a se întreţine pe perioada studiilor şi a putea rămâne în Italia, Iosif Constantin Drăgan a trebuit să lucreze, a tradus diverse lucrări, a îndeplinit munci chiar umile, s-a străduit întruna să găsească noi modalităţi de a-şi rotunji bursa de studiu. A experimentat totul pe pielea sa şi, de pe urma oricărei greutăţi, a învăţat câte ceva.
Iosif Constantin Drăgan şi-a luat a doua licenţă în Italia, susţinându-şi teza de absolvire, pe tema corporativismului, cu profesorul Guido Zanobini. În acei ani, după ce a obţinut şi doctoratul în Jurisprudenţă, a început să-şi urmeze vocaţia sa pentru afaceri, care l-a determinat în scurt timp să iniţieze o activitate comercială în domeniul petrolului, prin intermediul unor importuri din România în Italia.